Are vreun sens consumul de lactate degresate?

Consumul de lactate degresate este asociat cu o incidență crescută de boli cardiovasculare, dislipidemie și obezitate

Campania „Body by Milk“, lansată în 2006 de producătorii americani de lapte, campanie menită să încurajeze adolescenții să consume lapte degresat în loc de sucuri răcoritoare, a fost una dintre ultimele campanii în favoarea lactatelor degresate înainte de întoarcerea la 180 de grade a părerii media despre lactate, care a virat viral spre titluri incendiare gen „Untul este mai sănătos ca margarina“.

Așa că omul de rând, nutrit cu idei diametral opuse, a rămas complet confuz legat de ce naiba crește colesterolul. Şi, probabil citind titlul, ai impresia că și eu susţin ca untul este mai sănătos decât margarina.

Și ai dreptate, doar că la fel de parțial precum lactatele parțial degresate, adică untul este mai sănătos decât margarina, dar nu pentru că untul în sine este sau nu sănătos, ci pentru că margarina în sine este nesănătoasă.

Comparând orice lucru cu un lucru complet nesănătos, primul pare cel puțin un pic mai sănătos.

Dar excesul de orice este nesănătos, deci untul este sănătos doar în cantități foarte moderate și doar pentru persoanele al căror corp secretă enzimele necesare metabolizării lui sau pentru persoanele care nu au diverse patologii în care este implicată secreția de estrogen a glandelor suprarenale.

Motivația pentru care recomand lactatele integrale în defavoarea celor degresate are legătură cu tipul de grăsimi saturate conținute de lactate,  nu cu colesterolul (pe care organismul poate să și-l facă și singur din glucide chiar în cazul unui aport de grăsimi zero – pur și simplu pentru că organismul uman are nevoie de colesterol ca să funcționeze) și nici cu numărul de calorii.

Dacă nu ştii fiziologia digestiei și biochimia grăsimilor saturate, este extrem de simplu să spui că grăsimile saturate sunt responsabile de toate relele din lume. Doar că există mai multe tipuri de grăsimi saturate, așa cum există mai multe nuanțe de blond, care sunt corelate sau nu cu nivelul de inteligență atât al blondele native, cât și al şatenelor undercover.

Grăsimile pot fi clasificate:

1. în funcție de absența / prezența legăturii duble carbon-carbon – în saturate/ nesaturate – și am fost învățați că cele nesaturate sunt mai sănătoase, la fel cum suntem învățați că suplimentele omega 3-6-9 sunt mai bune decât suplimentele omega 3 (ceea ce pare chiar logic, nu?);
2. în funcție de lungimea lanțului de carbon – în grăsimi cu lanț scurt, mediu și lung – și aici nu am fost învățați nimic, pentru că cine ne învață de obicei ştie SEO și marketing, nu fiziologie.

Atât grăsimile saturate, cât şi cele nesaturate pot avea lanţ scurt, mediu şi lung.

Iar motivul pentru care recomand lactatele integrale în defavoarea celor degresate este că lungimea lanțului de carbon este esențială pentru modul în care grăsimea respectivă – saturată sau nu – va fi digerată, absorbită la nivel intestinal și folosită la nivel celular.

Grăsimile saturate conținute în lactate au lanț scurt sau mediu, ceea ce înseamnă că:

• sunt singurele grăsimi a căror digestie începe la nivel gastric sub acțiunea lipazei linguale și gastrice, deci absorbția intestinală este extrem de rapidă – fapt esențial atât în cazul nou-născuților și al bebelușilor alăptați exclusiv, cât și în cazul pacienților cu insuficiență pancreatică precum cei cu pancreatită cronică (1,2);
• pătrunderea lor în mitocondrie nu necesită transportorul carnitină, acestea fiind capabile să străbată ambele membrane mitocondriale chiar și în caz de deficit de carnitină sau efort fizic intens (3);
• majoritatea au lanț impar de atomi de carbon, ceea ce înseamnă că pot intra direct în ciclul Krebs pentru ardere completă și generare de ATP – cercetătorii considerând deci că este incorect să luăm la pachet astfel de acizi grași saturați pentru că nu toate grăsimile saturate sunt metabolizate la fel de benefic precum grăsimile cu lanț impar de atomi de carbon din lapte (4).

Astfel – datorită lungimii lanţului de carbon al acizilor graşi saturaţi din lapte –, aportul moderat de lactate integrale poate contribui la:

1. scăderea riscului de boli cardiovasculare (5)
2. scăderea riscului de cancer de colon (6)
3. scăderea riscului de diabet (7)
4. scăderea adipozităţii (8), mai ales a celei localizate visceral (9)
5. creşterea performanţei sportive – cacao cu lapte fiind băutura post-antrenament de elecţie în nutriţia sportivă (10)

Şi da, acum câţiva ani, cacao asta era recomandat să fie făcută cu lapte degresat, că aşa ne zicea cercetătoru’ britanic.

Dar, la conferința de nutriție la care am participat în septembrie 2015 la Universitatea din Cambridge, organizată pentru doctorii în nutriție din Europa, Nita Forouhi a prezentat detaliat faptul că nu prea au găsit argumente științifice care să susțină lactatele degresate pe care le-au recomandat atâția ani la rândul și că studiile realizate recent asupra impactului consumului de lactate integrale – mai ales cele fermentate – „par“ incredibil de pozitive.

De când și celebrii cercetători britanici au descoperit că grăsimea din lactatele integrale este benefică pentru sănătate, încet, încet, marketingul industriei alimentare a început să vireze înapoi spre lactatele integrale.

Doar că, fiind o maşinărie economică gigantică, o să le ia ceva până când vor renunța să mai joace trucul cu polițistul bun și polițistul rău ca să iasă totuși ceva din bugetul lor de marketing.

Și pentru că decizia de cumpărare și consum a majorității depinde de campaniile lor de marketing, și majorității o să-i ia ceva până va renunța să mai consume lactate degresate.

Probabil ar dura un pic mai puţin dacă, în loc de Beckham, data viitoare l-ar implica în campanie pe Federer.

Studii citate

(1) Bernbäck, S., Lars Bläckberg, and Olle Hernell. “The complete digestion of human milk triacylglycerol in vitro requires gastric lipase, pancreatic colipase-dependent lipase, and bile salt-stimulated lipase.” Journal of Clinical Investigation 85.4 (1990): 1221.

(2) Duggan, Sinead N., et al. “Chronic pancreatitis: A diagnostic dilemma.” World journal of gastroenterology 22.7 (2016): 2304.

(3) Kerner, Janos, and Charles Hoppel. “Fatty acid import into mitochondria.”Biochimica et Biophysica Acta (BBA)-Molecular and Cell Biology of Lipids1486.1 (2000): 1-17.

(4) Dawczynski, Christine, et al. “Saturated fatty acids are not off the hook.”Nutrition, Metabolism and Cardiovascular Diseases 25.12 (2015): 1071-1078.

(5) Drehmer, Michele, et al. “Total and Full-Fat, but Not Low-Fat, Dairy Product Intakes are Inversely Associated with Metabolic Syndrome in Adults.” The Journal of nutrition 146.1 (2016): 81-89.

(6) Larsson, Susanna C., Leif Bergkvist, and Alicja Wolk. “High-fat dairy food and conjugated linoleic acid intakes in relation to colorectal cancer incidence in the Swedish Mammography Cohort.” The American journal of clinical nutrition 82.4 (2005): 894-900.

(7) Sluijs, Ivonne, et al. “The amount and type of dairy product intake and incident type 2 diabetes: results from the EPIC-InterAct Study.” The American journal of clinical nutrition 96.2 (2012): 382-390.

(8) Kratz, Mario, Ton Baars, and Stephan Guyenet. “The relationship between high-fat dairy consumption and obesity, cardiovascular, and metabolic disease.”European journal of nutrition 52.1 (2013): 1-24.

(9) Holmberg, Sara, and Anders Thelin. “High dairy fat intake related to less central obesity: A male cohort study with 12 years’ follow-up.” Scandinavian journal of primary health care 31.2 (2013): 89-94.

(10) Lunn, William R., et al. “Chocolate milk and endurance exercise recovery: protein balance, glycogen, and performance.” Med Sci Sports Exerc 44.4 (2012): 682-91.