„Bea apă!“ poate părea un slogan ceaușist în zilele noastre moderne, în care avem acces la o mulțime de alte variante mult mai cool de hidratare a noastră și a copiilor noștri. Iar, din punctul meu de vedere de mămică, cum și cu ce ne hidratăm copiii vara a devenit o întrebare ignorată de din ce în ce mai mulți părinți, obosiți de serviciul zilnic, și de cerințele copiilor, ademeniți de reclame la sucuri răcoritoare.

Dar – după cum umblă vorba-n târg – vara nu-i ca iarna, iar, când vine vorba de hidratarea copiilor, chiar că nu e, pentru că deshidratarea copiilor este o problemă extrem de serioasă. De aceea, pentru a petrece o vacanță de vară de neuitat, este important să știm cum se pot deshidrata copiii noștri și cum îi putem hidrata sau rehidrata.

Un copil cu semne evidente de deshidratare avansată – micșorarea cantității și închiderea culorii urinei, respirația rapidă și superficială, oboseală extremă, crampe, greață, puls slab, confuzie, vedere încețoșată sau convulsii – trebuie consultat de urgență de un medic, care probabil îi va prescrie săruri de rehidratare și regim sau internarea.

În timpul verii, o astfel de deshidratare poate avea loc în cadrul unei enterocolite infecțioase prin diaree, vărsături sau febră, semne ce survin, alături de colici abdominale, frisoane și greață, după consumul unui aliment contaminat – fapt care, din păcate, se mai întâmplă în timpul vacanțelor la mare.

Mâncatul înghețatei vândute „la mașini de înghețată“ poate părea o idee bună de răcorire într-o zi călduroasă de vară, dar vă poate îmbolnăvi copilul nu numai de enterocolită, ci și de hepatita A, așa-numita „boală a mâinilor murdare“.

Este mult mai sigur să le dați copiilor fie înghețată de casă acasă, fie înghețată pasteurizată, vândută ambalată, și servită de aceștia ca desert la sfârșitul unei mese înaintea căreia s-au spălat pe mâini.

Alte posibile surse de enterocolită sunt fructele de mare, peștele sau produsele din ouă sau carne incorect preparate termic.

Acum, că am discutat un pic despre cauzele cele mai grave de deshidratare și despre cum le putem preveni sau trata, haideți să discutăm un pic despre deshidratarea prin consumul de sucuri răcoritoare în loc de apă.

Senzația de sete se deosebește de cea de foame prin două lucruri: nu se calmează decât după ingerarea de lichide (spre deosebire de foame, care la unele persoane „dispare“ dacă nu este satisfăcută la timp) și nu dă indicații de ordin calitativ, ci doar cantitativ. Aceste două lucruri ne fac pe noi și pe copiii noștri să nu mai simțim setea după ce consumăm sucuri răcoritoare de orice fel.

Totuși, multe dintre aceste sucuri sunt bogate în cofeină – care nu este maro, ci incoloră, unele băuturi incolore sau galbene conținând aproape la fel de multă cofeină precum cafeaua, dacă nu mai multă –, în săruri de tot felul și în zaharuri, conținut aparent similar cu al băuturilor sportive, cunoscute a fi puternic hidratante.

Însă conținutul în săruri al acestor băuturi este complet disproporționat, putând genera deshidratare prin hipernatremie. Nu știu dacă știți, dar cantitatea maximă de aport de sodiu per zi este de 2,5 g, iar multe dintre aceste băuturi răcoritoare conțin această cantitate într-un pahar de 250 ml. Pe lângă riscul de hipernatremie, majoritatea sucurilor nu conțin zahăr – ar fi excelent dacă ar face-o –, ci fructoză sintetizată artificial din amidon de porumb ultraprocesat, substanță pe care organismul uman nu o folosește pentru energie, ci pentru sinteza hepatică de novo de acizi grași, ce se depozitează treptat în ficat, ducând la încărcarea grasă a ficatului.

Și, ca și cum deshidratarea prin hipernatremie și steatoza hepatică nu ar fi de ajuns pentru a face orice părinte să-și hidrateze copilul cu apă, aceste sucuri pot crește riscul de diabet prin conținutul de cofeină. Cofeina în sine nu este deshidratantă decât la aporturi ce depășesc 500 mg per zi: cam cât 3 cești de cafea la ibric sau două espresso sau 1 băutură energizantă sau 1 l de suc. Copiii care însă consumă 1 l de suc pe zi sunt la risc de deshidratare și din cauza cofeinei din suc, nu numai din cauza sărurilor conținute de acesta.

Dar, in vivo, din cafeină se poate produce aloxan, o substanță folosită pentru inducerea diabetului în șoarecii sănătoși pentru că distruge selectiv celulele beta pancreatice, cauzând un tip de diabet similar celui de tip I. Oamenii s-ar părea că sunt diferiți, totuși, de șoareci, unele studii demonstrând chiar că un aport foarte mare de cafeină nu induce diabetul de aloxan la oameni. Totuși, acesta rămâne un subiect foarte controversat între cercetători – subiect a cărui veridicitate, ca mamă, nu aș testa-o deshidratându-mi băieții cu sucuri sau ceaiuri răcoritoare din comerț.

Chiar și sucurile fresh, proaspăt stoarse din fructe sau legume, sunt o variantă suboptimă de hidratare, pentru că atacă smalțul dinților, fiind foarte cariogene, și pentru că au mult mai puține fibre și mult mai multă fructoză decât fructul în sine, care este mult mai sănătos și mai hidratant.

În plus, cam 1/3 dintre persoanele cu colon iritabil au intoleranță la fructoză. În cazul acestor persoane, apa sau limonada – eventual cu mentă și ghimbir sau cu fructe de pădure – este o opțiune de hidratare mult mai ușor de tolerat gastro-intestinal. Pentru a minimiza impactul metabolic, astfel de sucuri fresh ar trebui consumate de copii doar ocazional, ca parte a unei mese, după care copilul (sau adultul) trebuie să se spele pe dinți.

Pe lângă apă (plată, minerală – dacă copilul nu are probleme renale – sau apă filtrată prin osmoză inversă), limonadă și rarele fresh-uri, copiii pot fi hidratați cu supe sau ciorbe reci sau călduțe, cu lapte, cu iaurt și cu salate din legume sau fructe proaspăt tăiate, cât mai variate și cât mai colorate pentru a stimula apetitul copiilor.

Totuși, nu trebuie să uităm că acestea sunt alimente, care trebuie oferite pentru a satisface foamea, nu setea – impulsul ceaușist de a le satisface pe amândouă dintr-odată putând genera nu doar hidratare, ci și obezitate.

Și, dragi tovarăși și prieteni, apa trebuie servită regulat pe parcursul zilei, nu doar la masă, când – țin să menționez – nu diluează nimic, capacitatea de secreție a sucurilor digestive fiind perfect capabilă să ignore 1 pahar de apă care trece prin pilor cât ai zice pește, apa fiind rapid absorbită intestinal, mai ales vara, când hipovolemia prin transpirație generează hiperosmolaritatea plasmei.

Poveștile că apa nu se bea la masă nu sunt de adormit copiii, ci de deshidratat copiii.