Acest articol nu se referă doar la cola light sau la o marcă anume, ci la diferența de impact metabolic între consumul de sucuri gen cola light și cele „cu zahăr“.

Pentru început, haideți să definim ce exact îndulcește aceste sucuri light sau „fără zahăr“ și ce îndulcește sucurile normale sau „cu zahăr“. Sucurile cu zahăr nu conțin de fapt „zahăr“, care este biochimic o dizaharoză numită sucroză, constituită din glucoză + fructoză legate biochimic, ci așa-numita High Fructose Corn Syrup, prescurtată în HFCS, care este practic un amestec de aceleași monozaharoze (55% fructoză și 45% glucoză), dar care însă nu sunt legate biochimic.

Pe de altă parte, sucurile light conțin o grămadă de chimicale, în mare parte necomestibile, printre care cele ce îndulcesc efectiv sunt în principal aspartamul, potasiu acesulfam (Ace K) și sucraloza (Splenda). Totuși, în ciuda faptului că aspartamul este atât de controversat încât a fost scos de pe piață temporar în unele țări „civilizate“, este de fapt îndulcitorul artificial cel mai folosit din lume.

Deci, când comparâm impactul metabolic al sucurilor normale cu al celor light, de fapt comparâm impactul metabolic al HFCS cu al aspartamului.

Aspartamul este un îndulcitor artificial – denumit în țările Uniunii Europene și E951 – folosit preponderent la îndulcitul sucurilor „light, zero, diet“ sau, pe românește, „fără zahăr“.

Aspartamul este un dipeptid, deci – oarecum incredibil – intră la categoria proteine, nu la glucide. După consum, este hidrolizat la nivelul intestinului subțire – sub acțiunea petidazelor produse de celulele mucoasei intestinului subțire – în metanol și aminoacizii fenilalanină și acid aspartic. Riscul asociat consumului de aspartam s-ar putea datora:

– fie toxicității metanolului (și / sau metabolitilor săi: formaldehidă, diketopiperazină) – cu potențial cancerigen
– fie creșterii nivelului plasmatic de fenilalanină și acid aspartic – cu potențial nociv asupra creierului
– fie creșterii concentrațiilor catecolaminelor norepinefrină și dopamină – cu potențial adictiv

Totuși, aspartamul este declarat „sigur pentru consumul de către oameni“ în peste 130 de țări în doze sub 40 mg/ zi per kg corp.

De exemplu, 330 ml suc light conțin cam 200 mg aspartam, iar un adult de 70 kg poate teoretic consuma „în siguranță“ 2.800 mg de aspartam pe zi, adică cam 14 cutii de 330 ml.

Totuși, aspartamul se găsește în extrem de multe băuturi, alimente, medicamente și gume de mestecat –aportul zilnic total de aspartam putând fi doar estimat ca fiind „sigur“ sau „nesigur“.

Desigur, putem să decidem că, dacă tot există cam peste tot, putem liniștiți să consumăm sucuri light. Doar că, în ciuda re-asigurărilor legale care ne-au fost date pe 10 decembrie 2013 de oamenii de știință angajați de EFSA (European Food Safety Authority) (2), există multe studii realizate de alți oameni de știință care demonstrează că, în cazul sucurilor îndulcite cu aspartam, există următoarele consecințe legate de aspartam:

• determină creștere ponderală (3)
• crește riscul de diabet (4)
• crește riscul de mielom multiplu, limfom non-Hodkin și leucemie (5,6)
• crește riscul de boli cardiovasculare (7)
• dereglează apetitul (8)
• poate provoca migrene, stări depresive și iritabilitate (9)

Pe de altă parte, HCFS este un fel de fructoză artificială, denumită în țările Uniunii Europene și HFCS-55, folosită preponderent la îndulcitul sucurilor normale – care, pe românește, pot fi denumite tot „fără zahăr“ pentru că nu conțin deloc zahăr.

Zahărul este o dizaharidază compusă dintr-o moleculă de glucoză legată biochimic de o moleculă de fructoză, pentru ale cărui digestie și absorbție sunt necesare dizaharidazele secretate de mucoasa intestinului subțire. HFCS este un amestec de monozaharide individuale – tot glucoză și fructoză, dar, fiind deja separate biochimic, nu necesită acțiunea enzimelor intestinale –, astfel fiind extrem de rapid absorbabile chiar și când mucoasa intestinală este inflamată, spre deosebire de zahăr, care necesită integritatea mucoasei intestinale pentru digestie și absorbție.

După absorbție, glucoza absorbită generează hiperinsulinemie, urmată de hipoglicemie reactivă, iar fructoza este transformată în ficat direct în grăsimi ce se vor depune local în celulele ce conțin enzimă ce poate metaboliza fructoză.

Astfel – așa cum studii după studii continuă să demonstreze –, consumul de sucuri îndulcite cu HFCS are următoarele consecinţe:

• determină creștere ponderală (10)
• crește riscul de boli hepatice (11)
• crește riscul de boli renale (12)
• crește riscul de boli cardiovasculare (13)
• scade percepția senzației de sațietate (14)
• scade percepția senzației de plăcere de a mânca (15)
• crește senzația de foame și pofta de dulce (16)

În plus, dacă ținem cont că toate enzimele și hormonii implicați în digestie sunt secretați cu mult înainte ca băuturile respective să ajungă efectiv în sistemul digestiv, este clar că absolut ambele variante au impact pe secreția de enzime digestive, incretine și insulină, lăsând însă organismul „cu ochii’n soare“.

Nici sucurile gen cola light, nici cele cu zaharuri nu furnizează organismului zahăr folosibil ca sursă de energie, ci chimicale sintetice, al căror consum generează lipogeneză de novo, adică: îngrășare, dislipidemie, steatoză hepatică și renală și un apetit suficient de dereglat încât să să-ți creeze o poftă continuă, care te va face să vrei să le consumi zi de zi.

Când decidem dacă să consumăm suc normal sau suc light, ceea ce decidem, de fapt, este doar unde vrem să depunem grăsimea formată de novo în organism după consumul de astfel de sucuri cu sau fără „zahăr“, pentru că grăsime se formează după consumul ambelor tipuri (17).

Iar ambele la pachet sunt complet nocive în comparație cu un pahar de apă rece cu frunze de mentă superb mirositoare sau cu unul de limonadă cu gheață și bucățele de lime.

Desigur, poți să „don’t worry, no sugar“ în continuare „just for the taste of it“, dar ține minte că o faci struţeşte pe grăsimea ta, în creștere paralelă cu descreșterea sănătății tale!

Studii citate

(1) “Scientific Opinion on the re-evaluation of aspartame (E 951) as a food additive”. EFSA Journal 11 (12): 263. 10 December 2013. doi:10.2903/j.efsa.2013.3496.

(2) http://www.efsa.europa.eu/en/press/news/131210.htm

(3) Fowler, Sharon P. et al. “Fueling the Obesity Epidemic? Artificially Sweetened Beverage Use and Long‐term Weight Gain.” Obesity 16.8 (2008): 1894-1900.

(4) Sakurai, Masaru et al. “Sugar-sweetened beverage and diet soda consumption and the 7-year risk for type 2 diabetes mellitus in middle-aged Japanese men.” European journal of nutrition 53.1 (2014): 251-258.

(5) Belpoggi, Fiorella et al. “Results of Long‐Term Carcinogenicity Bioassay on Sprague‐Dawley Rats Exposed to Aspartame Administered in Feed.” Annals of the New York Academy of Sciences 1076.1 (2006): 559-577.

(6) Aune, Dagfinn. “Soft drinks, aspartame, and the risk of cancer and cardiovascular disease.” The American journal of clinical nutrition 96.6 (2012): 1249-1251.

(7) Dhingra, Ravi et al. “Soft drink consumption and risk of developing cardiometabolic risk factors and the metabolic syndrome in middle-aged adults in the community.” Circulation 116.5 (2007): 480-488.

(8) Qing Yang. Gain weight by “going diet?” Artificial sweeteners and the neurobiology of sugar cravings: Neuroscience 2010. The Yale Journal of Biology and Medicine. June 2010.

(9) Lindseth, Glenda N. et al. “Neurobehavioral Effects of Aspartame Consumption.” Research in nursing & health 37.3 (2014): 185-193.

(10) Basciano, Heather, Lisa Federico, and Khosrow Adeli. “Fructose, insulin resistance, and metabolic dyslipidemia.” Nutrition & metabolism 2.1 (2005): 5.

(11) Collison, Kate S. et al. “Diabetes of the Liver: The Link Between Nonalcoholic Fatty Liver Disease and HFCS‐55.” Obesity 17.11 (2009): 2003-2013.

(12) Johnson, Richard J., L. Gabriela Sanchez-Lozada, and Takahiko Nakagawa. “The effect of fructose on renal biology and disease.” Journal of the American Society of Nephrology 21.12 (2010): 2036-2039.

(13) Tappy, Luc et al. “Fructose and metabolic diseases: new findings, new questions.” Nutrition 26.11 (2010): 1044-1049.

(14) Dekker, Mark J. et al. “Fructose: a highly lipogenic nutrient implicated in insulin resistance, hepatic steatosis, and the metabolic syndrome.” American Journal of Physiology-Endocrinology and Metabolism 299.5 (2010): E685-E694.

(15) Cameron, Jameason D., and Éric Doucet. “Reinforcement and food hedonics: a look at how energy deprivation impacts food reward.” Handbook of Behavior, Food and Nutrition. Springer New York, 2011. 2285-2305.

(16) Bellisle, F., and A. Drewnowski. “Intense sweeteners, energy intake and the control of body weight.” European Journal of Clinical Nutrition 61.6 (2007): 691-700.

(17) Feijó Fde M, Ballard CR, Foletto KC, Batista BA, Neves AM, Ribeiro MF, Bertoluci MC. Saccharin and aspartame, compared with sucrose, induce greater weight gain in adult Wistar rats, at similar total caloric intake levels. Appetite. January 2013. doi: 10.1016/j.appet.2012.10.009.