Ideea că “alimentele de origine vegetală sunt sănătoase iar alimentele de origine animală sunt nesănătoase” este o corelație bazată pe conceptul de încărcare acidă a alimentelor.
Conform acestui concept:
- carnea, peștele, fructele de mare, ouăle, majoritatea brânzeturilor, sâmburii, semințele, fulgii de porumb, pâinea integrală, musli, ovăzul, secara și alte cereale integrale sau orezul integral sunt etichetate “acide” pentru că au proteine, fosfor sau sulfat
- fructele și legumele sunt etichetate “alcaline” pentru că au potasiu, magneziu sau calciu
Conceptul ignoră din start faptul că alimentele conțin și grăsimi, glucide sau fibre, pur și simplu pentru că acești nutrienți nu au fost luați în calcul de ecuațiile folosite pentru estimarea arbitrară a încărcării acide a alimentelor – ecuații pe care le puteți vedea în imaginea de mai sus.
Majoritatea cred că este vorba despre o comparație între consumul de carne și consumul de fructe și legume, sau că aciditatea alimentelor și deci dieta alcalină recomandată ca rezultat al acestor calcule simpliste este doar o încercare de a face oamenii să mănânce mai multe fructe și legume.
– Dar chiar sunt toate celelalte alimente de origine vegetală în afară de legume și fructe nocive doar pentru că mai conțin și proteine sau fosfor?
Conform acestui concept simplist, odată declarate “acide”pe baza rezultatului obținut din aceste calcule matematice, nimic nu mai contează – Ce dacă nucile conțin grăsimi de calitate(Bullo și colab., 2009)?! Cui îi pasă de biodisponibilitatea fosforului din cerealele integrale (Williams și colab., 2013; St-Jules și colab., 2016; Hannah și colab. 2018)?
– Dar chiar nu contează impactul consumului de grăsimi, carbohidrați sau fibre asupra stării de sănătate?
Pașii urmați în aceste studii corelaționale sunt următorii:
- oamenilor dispuși să răspundă la întrebări li se dau niște chestionare în care să completeze detalii despre ce au mâncat ieri, acum 2 săptămâni sau în ultimul an
- aportul de nutrienți este estimat corelând răspunsurile cu valori numerice din baze de date nutriționale generale despre ce nutrienti ar conține standard alimentele respective
- apoi se folosesc ecuațiile matematice pentru a estima excreția renală
- și apoi se corelează aceste valori numerice calculate cu starea de sănătate
Dar nu se măsoară practic nimic: nici consumul de alimente, nici conținutul real de nutrienți din alimentele raportate că au fost consumate, nici excreția renală. Se estimează.
- Nu se cunosc alimentele consumate real – aceste studii corelaționale folosesc răspunsuri la chestionare – consumul de alimente nefiind măsurat în nici un fel în mod real. Chestionarele alimentare sunt acceptate în cercetarea pentru că nu implică costuri, deși prezintă o acuratețe relativă care poate fi scăzută în funcție de diverși factori (Sharma și colab., 2011; Cui și colab., 2021). Răspunsurile la chestionare pot fi influențate cel puțin de memorie, majoritatea oamenilor de pe planetă fiindu-le greu să-și amintească cu exactitate ce au mâncat acum 8 zile, dar barem acum 2 ani.
- Nu se evaluează conținutul real de nutrienți al alimentelor raportate a fi consumate – se folosesc baze de date nutriționale generale – baze care asociază numeric diverse alimente cu valori numerice medii standardizate pe baze de date cu valori estimate prin anii ’80 (Sullivan și colab., 2007; Ahuja și Perloff, 2008; Hannah și colab. 2018). Folosirea acestor tabele vechi de zeci de ani este un alt lucru acceptat, pe asta fiind calculate majoritatea tabelelor cu informații nutritive de pe etichete – producătorul oferă o listă de ingrediente, calculatorul estimează informația nutrițională. Însă valorile nutriționale standard disponibile în tabele oficiale de zeci de ani nu țin cont de exemplu că ouăle de la 2 găini hrănite și crescute în mod diferit pot avea conținut nutrițional diferit.
- Nu se măsoară excreția renală reală al persoanei X după ce a mâncat alimentul Y – ci se estimează excreția de acizi pe bază de ecuații matematice, studiile care chiar au testat pH-ul urinar real comparativ cu valorile numerice calculate cu aceste ecuații arătând lipsă de concordanță (Parmenter și colab., 2017; Scialla și colab., 2017) Dar chiar sunt alimentele care cresc pH-ul urinii sănătoase și celelalte nesănătoase la revedere și la gară, gata și atât?!
În plus față de faptul că se ignoră grăsimile, carbohidrații și fibrele și de faptul că nu se măsoară nici consumul real de alimente, nici conținutul real de nutrienți al alimentelor raportate drept consumate și nici excreția renală reală –ecuațiile de calcul estimativ PRAL și NEAP sunt matematic imprecise, având acuratețe scăzută (Parmenter și colab., 2020).
Iar pentru că sunt fundamentate pe ecuații imprecise matematic există o grămadă de studii care se bat cap în cap, unele arătând corelații (Ronco și colab., 2020; Mousavi și colab., 2019; Shi și colab., 2021; Mehranfar și colab., 2020), altele nu (Abbasalizad și colab., 2011; Fenton și colab., 2011; Mofrad și colab., 2019; Emamat și colab., 2019; Safabakhsh și colab., 2020; Fenton și colab., 2021).
Unul din motivele pentru care sunt mii de studii corelaționale publicate poate fi faptul că pentru că nu se măsoară clinic nimic astfel de studii corelaționale nu au costurile cercetării științifice reale:
- Se iau niște baze de date cu valori standard pentru alimente standard – gen toți cartofii au aceeași cantitate de amidon că doar îs cartofi, și-s sănătoși pentru că-s cartofi.
- Se plasează câte o foaie cu un chestionar în mâna oricui vrea să destăinuie azi lumii ce a mâncat acum doi ani
- Se corelează baze de date cu răspunsurile la chestionar și gata studiul.
Presupunem că stai bine cu memoria și cu spusul adevărului și corelăm consumul de nutrienții trecuți în tabele acum 30 de ani că ar exista în alimentele pe care ai raportat că le-ai mâncat acum 3 săptămâni cu cum o să te simți peste 3 ani.
Zero evaluare reală a consumului de alimente al celor întrebați. Zero măsurători clinice reale. Presupuneri estimative bazate pe generalizări, dar cu zero cost financiar și uite așa avem netul plin de studii corelaționale publicate pe bandă rulantă.
Nutriția reală nu susține recomandări extreme și ping pong de genul daca mănânci numai carne, ouă, brânzeturi și cereale ești mai puțin sănătos decât dacă mănânci numai legume și fructe. Ambele extreme sunt nesănătoase. Deficiențe de nutrienți pot apărea și dacă mănânci doar fructe și legume, și dacă mănânci doar carne și cereale (Bakaloudi și colab., 2020; Pagliai și colab., 2021). Să te întrebi care extremă este mai nesănătoasă poate fi un subiect de discuție la o cafea, dar majoritatea mâncăm mese mixte, nu ori una, ori alta. Recomandarea este moderația.
Alimentația sănătoasă face parte din comportamentele de prevenția bolilor, însă cauzele bolilor precum cancerul sunt plurifactoriale. Să faci sau să nu faci cancer este influențat de nenumărați factori în afară de alimentație.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în afară de consumul frecvent și excesiv de alimente procesate – care sunt și de origine vegetală precum cartofii prăjiți în ulei folosit de 50 de ori, și de origine animală precum mezelurile doldora de nitrit – cei mai importanți factori de risc implicați cumulativ în apariția cancerului sunt:
- Fumatul
- Consumul de alcool
- Obezitatea
- Sedentarismul
- Poluarea
- Infecțiile carcinogene
Dar aproximativ 13% din cancerele diagnosticate global în 2018 în țările sărace și în curs de dezvoltare sunt atribuite infecțiilor cu: Helicobacter pylori, cu Human PapillomaVirus (HPV), cu virusurile hepatice B și C, și cu virusurile Epstein-Barr și HIV (de Martel și colab., 2018).
Să susții că grăsimile, carbohidrații și fibrele conținute de alimente nu influențează starea de sănătate pentru că nu-s trecute în ecuația ta și că impactul fumatului, alcoolului, obezității, sedentarismului, poluării și infecțiilor cancerigene poate fi șters prin consum de fructe și legume este cam ca 1 plus 4 face 14.
Seamănă, dar nu răsare…
Studii citate
